• Română
  • English
28 martie – 2 aprilie 2017 / Cinema Muzeul Țăranului & Cinema Elvire Popesco / ediția a 7-a

Berlinale Forum Expanded - Nostalgia for the Future

    Sunteți aici

    • You are here:
    • Acasă > Acasă > Filme > Programe tematice > Berlinale Forum Expanded - Nostalgia for the Future

Berlinale Forum Expanded - Nostalgia for the Future

Cu susținerea: 

 
Prezentare curatorială de Andrei Tănăsescu
În parteneriat cu ARSENAL - Institute for Film and Video Art Berlin, BIEFF oferă publicului românesc rara oportunitate de a viziona câteva dintre cele mai provocatoare titluri din selecția prestigiosului Festival Internațional de Film de la Berlin, din secțiunea sa de avangardă, Forum Expanded, în cadrul programului tematic Nostalgia for the Future: Manufactured Histories. De la manifestul polemic al terorismului arheologic în beneficiul unor popoare imaginare din In the Future They Ate From the Finest Porcelain, la viziunea sci-fi a unui viitor în care memoria colectivă e corporatizată în ESIOD 2015, și ajungând la mai mult decât amuzantul eseu vizual Bring Me the Head of Tim Horton, cu multiplele lui straturi care analizează rolul subiectiv al cinema-ului în a reprezenta istoria, filmele din acest program investighează relația pe care o avem cu istoria, vorbind despre lupta personală contra curentului colectiv și subminând vechiul precept conform căruia Istoria e mereu de partea învingătorilor.

Într-un peisaj arid, deșertic, o siluetă singuratică avansează printre amintirile civilizației, în timp ce pe voice-over o ascultăm participând la o sesiune de consiliere psihologică, sinceră și intimă. Personajul este un așa numit terorist narativ. Intervenția sa în viitor dereglează mecanismul determinismului și justificărilor istorice, prin plantarea unor artifacte arheologice spre a fi descoperite de generațiile viitoare, care astfel își vor legitima existența ca populație pe cale de dispariție. În In the Future They Ate From the Finest Porcelain, semnat de artiștii vizuali Larissa Sansour & Søren Lind, într-un peisaj CGI oniric, ca dintr-o altă lume, construit dintr-un colaj de imagini din cultura și politica estice și vestice deopotrivă, acest sabotor al istoriei își provoacă terapeuta -  și, alături de ea, pe noi, spectatorii - la o deconstruire a identității naționale și a narațiunilor istorice dominante. Într-un film în care atât tăcerea cât și cuvântul cad cu aceeași gravitat(ți)e a fragilității ca și bombele de porțelan, transcendența transformă emoțiile în abstracții, iar personalul devine politic.

Cu acțiunea plasată într-o metropolă dintr-un viitor distopic nu foarte îndepărtat, ESIOD 2015, de artistul vizual Clemens von Wedemeyer, este o viziune lirică asupra unei iminente singularități financiare, în care o comodificare centralizată a transformat tot ce există în valoare monetară: de la spații urbane și structuri sociale, până la memoria noastră colectivă. Protagonista, întâmpinată de sterilitatea silențioasă a arhitecturii moderne și de voci fără trup, pătrunde în centrul orașului într-o stare de uluire. Străbătând acest babylon citadin ostil și trecând prin puncte de control stil ghetou, ajunge la destinație: sediul central al băncii care stochează toate datele, finanțele și amintirile societății. În timp ce managerul virtual o ghidează în accesarea contului, corpul devine performativ, iar memoria colectivă și istoria se dizolvă în pointilism virtual. În spatele emoțiilor manifeste ale protagonistei se află un secret bine ascuns din calea algoritmilor singularității - un element subversiv menit să declanșeze revoluția din interior.

Ce poate ieși atunci când un Méliès al zilelor noastre e angajat să producă un making-of pentru un film de război cu super-buget? O satiră savuroasă, care sondează adânc în inima întunecată a cinema-ului. Ajuns la capătul puterilor financiare și creative, legendarul regizor de film experimental Guy Maddin devine artist-cu-simbrie pe platourile producției Hyena Road - regizată și avându-l ca protagonist pe starul canadian Paul Gross - postură în care filmează behind-the-scenes în deșertul iordanian, ce funcționează pe post de stand-in pentru Afganistan-ul aflat sub ocupație talibană. Soarele și creativitatea lovesc în tandem, iar ceea ce trebuia să fie un simplu material promoțional se preface, printr-un proces de combustie internă, în delir febril al subversiunii artistice. Prin manipularea materialului filmat și meditațiile narate pe tema culturii pop canadiene și a epistemologiei cinema-ului, filmul Bring Me the Head of Tim Horton combină lupta in/eternă a egoului prins între artă și comercial, cu patriotismul gonflat și etica reprezentării. În același timp hilar și sumbru, dar mai ales sincer în contradicțiile sale, avem de-a face cu un exemplar desăvârșit de manifest cinematogafic pop-art.

Regie: 
LARISSA SANSOUR & SØREN LIND
Într-un peisaj arid, deșertic, o siluetă singuratică avansează printre amintirile civilizației, în timp ce pe voice-over o ascultăm participând la o sesiune de consiliere psihologică, sinceră și intimă. Personajul este un așa numit terorist narativ. Intervenția sa în viitor dereglează mecanismul determinismului și justificărilor istorice, prin plantarea unor artefacte arheologice spre a fi descoperite de generațiile viitoare, care astfel își vor legitima existența ca populație pe cale de dispariție. Într-un peisaj CGI oniric, ca dintr-o altă lume, construit dintr-un colaj de imagini din cultura și politica estice și vestice deopotrivă, acest sabotor al istoriei își provoacă terapeuta -  și, alături de ea, pe noi, spectatorii - la o deconstruire a identității naționale și a narațiunilor istorice dominante. Într-un film în care atât tăcerea cât și cuvântul cad cu aceeași gravitat(ți)e a fragilității ca și bombele de porțelan, transcendența transformă emoțiile în abstracții, iar personalul devine politic. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
CLEMENS VON WEDEMEYER
Cu acțiunea plasată într-o metropolă dintr-un viitor distopic nu foarte îndepărtat, ESIOD 2015 este o viziune lirică asupra unei iminente singularități financiare, în care o comodificare centralizată a transformat tot ce există în valoare monetară: de la spații urbane și structuri sociale, până la memoria noastră colectivă. Protagonista, întâmpinată de sterilitatea silențioasă a arhitecturii moderne și de voci fără trup, pătrunde în centrul orașului într-o stare de uluire. Străbătând acest babylon citadin ostil și trecând prin puncte de control stil ghetou, ajunge la destinație: sediul central al băncii care stochează toate datele, finanțele și amintirile societății. În timp ce managerul virtual o ghidează în accesarea contului, corpul devine performativ, iar memoria colectivă și istoria se dizolvă în pointilism virtual. În spatele emoțiilor manifeste ale protagonistei se află un secret bine ascuns din calea algoritmilor singularității - un element subversiv menit să declanșeze revoluția din interior. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
GUY MADDIN, EVAN JOHNSON, GALEN JOHNSON
Ce poate ieși atunci când un Méliès al zilelor noastre e angajat să producă un making-of pentru un film de război cu super-buget? O satiră savuroasă, care sondează adânc în inima întunecată a cinema-ului. Ajuns la capătul puterilor financiare și creative, Guy Maddin devine artist-cu-simbrie pe platourile producției Hyena Road - regizată și avându-l ca protagonist pe starul canadian Paul Gross - postură în care filmează behind-the-scenes în deșertul iordanian, ce funcționează pe post de stand-in pentru Afganistan-ul aflat sub ocupație talibană. Soarele și creativitatea lovesc în tandem, iar ceea ce trebuia să fie un simplu material promoțional se preface, printr-un proces de combustie internă, în delir febril al subversiunii artistice. Prin manipularea materialului filmat și meditațiile narate pe tema culturii pop canadiene și a epistemologiei cinema-ului, filmul Bring Me the Head of Tim Horton combină lupta in/eternă a egoului prins între artă și comercial, cu patriotismul gonflat și etica reprezentării. În același timp hilar și sumbru, dar mai ales sincer în contradicțiile sale, avem de-a face cu un exemplar desăvârșit de manifest cinematografic pop-art. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)