• Română
  • English
28 martie – 2 aprilie 2017 / Cinema Muzeul Țăranului & Cinema Elvire Popesco / ediția a 7-a

Cutting the Cord

    Sunteți aici

    • You are here:
    • Acasă > Acasă > Filme > Competiție internațională > Cutting the Cord

Competiție internațională - Cutting the Cord

 
Prezentare curatorială de Adina Marin
Venim pe lume legați de un cordon. Nu doar de cel ombilical, fizic palpabil, ci de un cordon metaforic - făcut din fire familiale și sociale cu rol decisiv în programarea a cine suntem și ce putem deveni. Legăturile de familie se formează încă dinainte de naștere - se spune - și rareori se întrerup în totalitate. Putem să le forțăm, dacă vrem mai mult spațiu de manevră; cordonul se va întinde, dar nu ne va elibera complet niciodată. Filmele din programul Cutting the Cord: Family Love and Its Discontents explorează experiențe umane trăite de-a lungul unui metaforic cordon ombilical elongat, care definește acel spațiu în care legăturile și moștenirile familiei pot fi binecuvântare, blestem sau pot lua orice formă între cele două extreme.

„Filmele acestea investighează natura profund contradictorie a legăturilor noastre afective, care pe de o parte ne hrănesc, protejează și susțin în procesul nostru de dezvoltare personală, dar care în același timp ne pot adesea limita libertatea și impulsul natural de a explora viața, prin tipare mai mult sau mai puțin conștiente de gândire și comportament adânc implantate în psihicul nostru.” (Adina Pintilie, BIEFF)

Într-o meditație despre sex, iubire și internet și rătăcind printre subiecte clasice precum relația tată-fiu și maturizarea, Jonathan Vinel și Caroline Poggi traversează, în maniera lor unică, linia de demarcație între jocul video și cinema-ul digital și crează în Our Legacy un spațiu straniu, în care realitatea este cumva dislocată pentru a face loc unui alt univers, mai tulburător. În absența părinților, Lucas o invită la el pe Anäis. Sunt singuri acasă și nimic nu-i oprește să tatoneze, cu naivitate adolescentină, dragostea fizică. E limpede că, pentru Lucas, imagistica legată de sex nu e ceva nou. Tatăl lui, veșnic absent, este regizor notoriu de filme de categoria x și există în viața fiului său exclusiv prin video-producțiile pe care le face. Violența pornografiei în stare brută, tandrețea primei iubiri și motive fantastice din basmele copilăriei se unesc într-o poveste a pierderii inocenței spusă în sens invers. „Filmul lasă loc fiecăruia să-l interpreteze așa cum îi dictează propriile experiențe”, spune Caroline Poggi. Adică, în conformitate cu propria moștenire personală.

Într-un exercițiu de auto-exorcizare, Alexandru Petru Bădeliță face cronica tulburătoare a copilăriei sale traumatizate, într-o complexă compoziție cinematografică cu multiple straturi narative și tehnici artistice. I Made You, I Kill You (Eu te-am făcut, eu te omor) exprimă textual puterea de viață și de moarte pe care un paterfamilias o are asupra familiei sale, și funcționează perfect ca motto al societății patriarhale ce guvernează viața din satul natal al autorului. Colaje cu fotografii de familie și desene din copilărie sunt mixate cu secvențe de animație și elemente suprarealiste într-un întreg cinematografic captivant. Succesiunea de narațiuni din off completează tabloul sumbru al unei copilării trăite într-un mediu familial toxic. Din narațiunea tatălui răzbat, ca un ecou, aceleași relatări despre bătăi și abuzuri, suferite de el însuși, copil fiind. Realizăm astfel că, de fapt, nu e un monstru; pur și simplu nu cunoaște un alt fel de viață. I Made You, I Kill You spune, fără compromisuri, o poveste dureroasă despre o lume în care asemena experiențe nu sunt o excepție, ci un mod de viață.

Atunci când familia nu reușește să satisfacă nevoi psihologice esențiale, jocurile pe calculator oferă - chiar dacă doar într-o formă virtuală - recompense, un sentiment de libertate și posibilitatea de a relaționa cu indivizi care împărtășesc aceeași pasiune. Să evadezi din când în când într-o lume paralelă, sub înfățișarea unui erou puternic, curajos și sigur pe sine, poate fi reconfortant. Refuzul întoarcerii în realitate creează însă o dependență distructivă. Jonas Odell urmărește în I Was a Winner istoriile personale ale câtorva dependenți de jocuri pe calculator.Înfățișate ca avataruri, personajele cutreieră prin peisajul virtual al jocului și spun povești incomfortabile despre experiențele lor în teritoriul ambiguu dintre lumea reală și cea iluzorie și despre dificultatea de a evada din virtual atunci când lumea jocurilor depășește granița divertismentului. Afară așteaptă lumea reală, cu toate imperfecțiunile ei; trebuie doar să ai puterea să log out.

Câștigător al Ursului de aur la Berlinale Shorts 2017, Small Town de Diogo Costa Amarante ne atrage într-un cinematografic flux al conștiinței despre momentul acela înfricoșător în care avem revelația condiției noastre muritoare. La șase ani, Frederico învață la școală că oamenii mor atunci când li se oprește inima; reacția lui, refuzul de a mai merge la culcare, declanșează o călătorie emoțională ai cărei protagoniști sunt el împreună cu mama lui și cu regizorul însuși, care revizitează temeri ale propriei copilării. Senzațiile pe care le trăiesc cei trei sunt un amestec de groază și tandrețe, transpus în limbaj cinematografic printr-un montaj emoțional de o impresionantă inteligență. „Cred că începe să înțeleagă câte ceva despre interacțiunea umană”, spune mama lui Frederico. „Despre faptul că trebuie să se modeleze pe sine pentru a înțelege sensul lumii care îl înconjoară.” Este ceea ce trebuie să facem cu toții, cu fiecare pas care ne îndepărtează de mediul protector al pântecului matern.

Regie: 
JONATHAN VINEL in collaboration with CAROLINE POGGI
Într-o meditație despre sex, iubire și internet și rătăcind printre subiecte clasice precum relația tată-fiu și maturizarea, Jonathan Vinel și Caroline Poggi traversează, în maniera lor unică, linia de demarcație între jocul video și cinema-ul digital și crează în Our Legacy un spațiu straniu, în care realitatea este cumva dislocată pentru a face loc unui alt univers, mai tulburător. În absența părinților, Lucas o invită la el pe Anäis. Sunt singuri acasă și nimic nu-i oprește să tatoneze, cu naivitate adolescentină, dragostea fizică. E limpede că, pentru Lucas, imagistica legată de sex nu e ceva nou. Tatăl lui, veșnic absent, este regizor notoriu de filme de categoria x și există în viața fiului său exclusiv prin video-producțiile pe care le face. Violența pornografiei în stare brută, tandrețea primei iubiri și motive fantastice din basmele copilăriei se unesc într-o poveste a pierderii inocenței spusă în sens invers. „Filmul lasă loc fiecăruia să-l interpreteze așa cum îi dictează propriile experiențe” - spune Caroline Poggi. Adică, în conformitate cu propria moștenire personală. (Adina Marin, BIEFF 2017)
Regie: 
ALEXANDRU PETRU BĂDELIȚĂ
Într-un exercițiu de auto-exorcizare, Alexandru Petru Bădeliță face cronica tulburătoare a copilăriei sale traumatizante, într-o complexă compoziție cinematografică cu multiple straturi narative și tehnici artistice. I Made You, I Kill You (Eu te-am făcut, eu te omor) exprimă textual puterea de viață și de moarte pe care un paterfamilias o are asupra familiei sale, și funcționează perfect ca motto al societății patriarhale ce guvernează viața din satul natal al autorului. Colaje cu fotografii de familie și desene din copilărie sunt mixate cu secvențe de animație și elemente suprarealiste într-un întreg cinematografic captivant. Succesiunea de narațiuni din off completează tabloul sumbru al unei copilării trăite într-un mediu familial toxic. Din narațiunea tatălui răzbat, ca un ecou, aceleași relatări despre bătăi și abuzuri, suferite de el însuși, copil fiind. Realizăm astfel că, de fapt, nu e un monstru; pur și simplu nu cunoaște un alt fel de viață. I Made You, I Kill You spune, fără compromisuri, o poveste dureroasă despre o lume în care asemenea experiențe nu sunt o excepție, ci un mod de viață. (Adina Marin, BIEFF 2017)
Regie: 
JONAS ODELL
Atunci când familia nu reușește să satisfacă nevoi psihologice esențiale, jocurile pe calculator oferă - chiar dacă doar într-o formă virtuală - recompense, un sentiment de libertate și posibilitatea de a relaționa cu indivizi care împărtășesc aceeași pasiune. Să evadezi din când în când într-o lume paralelă, sub înfățișarea unui erou puternic, curajos și sigur pe sine, poate fi reconfortant. Refuzul întoarcerii în realitate creează însă o dependență distructivă. Jonas Odell urmărește în I Was a Winner istoriile personale ale câtorva dependenți de jocuri pe calculator. Înfățișate ca avataruri, personajele cutreieră prin peisajul virtual al jocului și spun povești incomfortabile despre experiențele lor în teritoriul ambiguu dintre lumea reală și cea iluzorie și despre dificultatea de a evada din virtual atunci când lumea jocurilor depășește granița divertismentului. Afară așteaptă lumea reală, cu toate imperfecțiunile ei; trebuie doar să ai puterea să log out. (Adina Marin, BIEFF 2017)
Regie: 
DIOGO COSTA AMARANTE
Câștigător al Ursului de Aur la Berlinale Shorts 2017, Small Town ne atrage într-un cinematografic flux al conștiinței despre momentul acela înfricoșător în care avem revelația condiției noastre muritoare. La șase ani, Frederico învață la școală că oamenii mor atunci când li se oprește inima; reacția lui, refuzul de a mai merge la culcare, declanșează o călătorie emoțională ai cărei protagoniști sunt el împreună cu mama lui și cu regizorul însuși, care revizitează temeri ale propriei copilării. Senzațiile pe care le trăiesc cei trei sunt un amestec de groază și tandrețe, transpus în limbaj cinematografic printr-un montaj emoțional de o impresionantă inteligență. „Cred că începe să înțeleagă câte ceva despre interacțiunea umană”, spune mama lui Frederico. „Despre faptul că trebuie să se modeleze pe sine pentru a înțelege sensul lumii care îl înconjoară”. Este ceea ce trebuie să facem cu toții, cu fiecare pas care ne îndepărtează de mediul protector al pântecului matern. (Adina Marin, BIEFF 2017)