• Română
  • English
28 martie – 2 aprilie 2017 / Cinema Muzeul Țăranului & Cinema Elvire Popesco / ediția a 7-a

Searching for Transcendence

    Sunteți aici

    • You are here:
    • Acasă > Acasă > Filme > Competiție internațională > Searching for Transcendence

Competiție internațională - Searching for Transcendence

 
Prezentare curatorială de Andrei Tănăsescu
În toate stadiile evoluției umanității, căutarea neobosită a sensului vieții rămâne una dintre dimensiunile fundamentale ale condiției umane. Sufletul nostru aspiră să descopere ce se află dincolo de văl, să înfrunte necunoscutul din spatele realității noastre carteziene. Programul Competiției Internaționale BIEFF intitulat Searching for Transcendence: Spirituality in the Digital Age prezintă șase filme despre ceea ce există în acel teritoriu liminal care ne conectează cu metafizicul. Aflate la granița ambiguă dintre real și virtual, filmele selectate poartă spectatorul, prin experiențe reamintite sau directe, către pragul transcendenței.

Transpunere animată pe computer a unei patrule sud-coreene de-a lungul zonei demilitarizate (DMZ) aflate la granița cu Coreea de Nord, 489 Years, de Hayoun Kwon, pune problema (im)posibilității de a reprezenta și experimenta spațiul tranzițional al granițelor - văzute ca limite ce separă mai mult decât simple geografii. Folosind unghiul subiectiv al gamer-ului (FPS - First Person Shooter), acuratețea foto-realistă a CGI-ului și imageria vivantă a storytelling-ului, naratorul ne poartă pe traseul său obișnuit prin zona demilitarizată, sub camuflajul întunericului și amenințarea iminentă a inamicului nevăzut. Până când un moment de teroare îl țintuiește locului, devenind o clipă magică, în care frumosul i se revelează într-unul dintre cele mai neașteptate locuri.

Pornind de la textul omonim al lui Albert Camus, filmul Sisyphus 2.0 de Luiza Pârvu și Toma Peiu este un compendiu vizual al umanității aflate în căutarea sensului. Construit din înregistrări reale ale camerelor de supraveghere, filmul își asumă perspectiva lor omniscientă, începând ca o asamblare de momente cotidiene de tipul o- zi-din-viața cetățeanului globalizat, însoțite de un voice-over care revizitează mitul lui Sisif. Pârvu și Peiu pun sub semnul întrebării, într-o manieră plină de umanism și sensibilitate, sensul căutării, în timp ce violența și cataclismele naturale provocate de om - reversul impulsului creativ al naturii umane - zdruncină existența cotidiană a oamenilor aflați sub observație. În cele din urmă, încrederea câștigă în fața fatalismului, căutarea devine însuși sensul, iar finalul filmului, într-un gest nobil, ne liniștește cu cântecul de leagăn al speranței.

Ce se petrece în acel interval euforic al așa-numitului dancefloor drop - climaxul ritualului colectiv, al acelei stări de transă în care intră mulțimea care dansează? Anne de Vries caută răspunsul, într-un atac vizual și cerebral exploziv, ce aduce mediul academic pe ringul de dans, printr-o inspirată asociere între teoria deleuziană și hard-trance. Folosind CGI și fragmente din extravagantele spectacole care sunt festivalurile de EDM (electronic dance music), Anne de Vries suprapune voci narative fară trup (organice și artificiale), care recită dictoane inspirate din lucrările lui Gilles Deleuze. Predicând despre recunoașterea unificării amorfe a mulțimii ca o formă de experiență colectivă a sublimului, Critical Mass: Pure Immanence devine o chemare mobilizatoare către experiența transcendentă a dansului, o perspectivă deleuziană asupra mantrei culturii rave, care spune: Peace, Love, Unity, Respect (P.L.U.R.).

If It Was este o intervenție lo-fi a subconștientului ludic și copilăros al artistei Laure Prouvost în spațiul muzeal, pe care îl reimaginează ca pe un teritoriu unde vizitatorul își poate da frâu liber impulsurilor și dorințelor. Această democratizare este redată în stilul obișnuit de montaj al lui Prouvost, cu asociații libere și vizualuri tactile, unde inventivitatea ireverențioasă netezește colțuri arhitectonice, aduce ore de zumba în muzeu și încurajează atingerea exponatelor (sărută dacă vrei!) Pe măsură alunecăm din ce în ce mai adânc prin gaura-de-iepure, la îndemnurile șoptite ale naratoarei, asocierile de idei se leagă tot mai rapid, crescând în spirală către sublim. Acest vârtej înșelător de simplu de artă naivă ne conduce în culisele creației artistice, lasând suficient spațiu pentru jocul mental și senzorial, purtându-ne în cele din urmă către lumina trancendenței.

Subtil și sigur pe sine, multi-premiatul Limbo, de Konstantina Kotzamani, este o fabulă meditativă cu rezonanță biblică, ce operează undeva în afara granițelor realității. Suntem introduși în universul camaraderiei dintre doisprezece băieți care trăiesc pe un ostrov, împărțindu-și timpul între hoinăreli zilnice și joaca de-a lupta. Crescuți sub ochiul omniscient al religiei și al aduților nevăzuți, imaginația fertilă a băieților se dezlănțuie odată cu apariția unui tânar misterios și a unor zvonuri despre o balenă eșuată. Alimentați de atmosfera încărcată de superstiție a mlaștinii, băieții pun la cale un plan care presupune sacrificarea nou-venitului ca ofrandă pentru mamiferul-zeitate. Ceea ce vor trăi în schimb îi va purta dincolo de pragul adolescenței, al universului și al realității cunoscute de ei, oferindu-le un moment în care întrezăresc divinitatea.

Bine ați venit la Fiesta Forever a lui Jorge Jácome, o plimbare virtuală la lumina lunii prin peisajul post-clubbing, bântuit de amintirile fantomatice ale experiențelor vieții de noapte. Vizitând ruinele generate pe computer a patru cluburi, rătăcim în voie printre ziduri scufundate în liniștea abandonului. Sunt ziduri care pot vorbi, amintindu-și de declarații de iubire, priviri furișate și emoții trecătoare, de strategii de agățare și întâlniri predestinate între suflete pereche. Acest teritoriu sacru al party-ului devine un spațiu atât al refugiului solitar, cât și al socializării și contactului uman, marcat de experiențele celor care cândva l-au populat. Ce aducem, ce lăsăm în urmă sau ce luăm cu noi ca spectatori, este cu totul la latitudinea noastră.  Pentru că, la răsăritul soarelui, tot ceea ce rămâne e o amintire efemeră, a unei umanități aflate în căutarea fericirii. 

Regie: 
HAYOUN KWON
Transpunere animată pe computer a unei patrule sud-coreene de-a lungul zonei demilitarizate (DMZ) aflate la granița cu Coreea de Nord, 489 Years, de Hayoun Kwon, pune problema (im)posibilității de a reprezenta și experimenta spațiul tranzițional al granițelor - văzute ca limite ce separă mai mult decât simple geografii. Folosind unghiul subiectiv al gamer-ului (FPS - First Person Shooter), acuratețea foto-realistă a CGI-ului și imageria vivantă a storytelling-ului, naratorul ne poartă pe traseul său obișnuit prin zona demilitarizată, sub camuflajul întunericului și amenințarea iminentă a inamicului nevăzut. Până când un moment de teroare îl țintuiește locului, devenind o clipă magică, în care frumosul i se revelează într-unul dintre cele mai neașteptate locuri. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
LUIZA PÂRVU & TOMA PEIU
Pornind de la textul omonim al lui Albert Camus, filmul Sisyphus 2.0 de Luiza Pârvu și Toma Peiu este un compendiu vizual al umanității aflate în căutarea sensului. Construit din înregistrări reale ale camerelor de supraveghere, filmul își asumă perspectiva lor omniscientă, începând ca o asamblare de momente cotidiene de tipul „o zi din viața” cetățeanului globalizat, însoțite de un voice-over care revizitează mitul lui Sisif. Pârvu și Peiu pun sub semnul întrebării, într-o manieră plină de umanism și sensibilitate, sensul căutării, în timp ce violența și cataclismele naturale provocate de om - reversul impulsului creativ al naturii umane - zdruncină existența cotidiană a oamenilor aflați sub observație. În cele din urmă, încrederea câștigă în fața fatalismului, căutarea devine însuși sensul, iar finalul filmului, într-un gest nobil, ne liniștește cu cântecul de leagăn al speranței. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
ANNE DE VRIES
Ce se petrece în acel interval euforic al așa-numitului dancefloor drop - climaxul ritualului colectiv, al acelei stări de transă în care intră mulțimea care dansează? Anne de Vries caută răspunsul, într-un atac vizual și cerebral exploziv, ce aduce mediul academic pe ringul de dans, printr-o inspirată asociere între teoria deleuziană și hard-trance. Folosind CGI și fragmente din extravagantele spectacole care sunt festivalurile de EDM (electronic dance music), Anne de Vries suprapune voci narative fară trup (organice și artificiale), care recită dictoane inspirate din lucrările lui Gilles Deleuze. Predicând despre recunoașterea unificării amorfe a mulțimii ca o formă de experiență colectivă a sublimului, Critical Mass: Pure Immanence devine o chemare mobilizatoare către experiența transcendentă a dansului, o perspectivă deleuziană asupra mantrei culturii rave, care spune: Peace, Love, Unity, Respect (P.L.U.R.). (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
LAURE PROUVOST
If It Was este o intervenție lo-fi a subconștientului ludic și copilăros al artistei Laure Prouvost în spațiul muzeal, pe care îl reimaginează ca pe un teritoriu unde vizitatorul își poate da frâu liber impulsurilor și dorințelor. Această democratizare este redată în stilul obișnuit de montaj al lui Prouvost, cu asociații libere și vizualuri tactile, unde inventivitatea ireverențioasă netezește colțuri arhitectonice, aduce ore de zumba în muzeu și încurajează atingerea exponatelor (sărută dacă vrei!). Pe măsură ce alunecăm din ce în ce mai adânc prin gaura-de-iepure, la îndemnurile șoptite ale naratoarei, asocierile de idei se leagă tot mai rapid, crescând în spirală către sublim. Acest vârtej înșelător de simplu de artă naivă ne conduce în culisele creației artistice, lasând suficient spațiu pentru jocul mintal și senzorial, purtându-ne în cele din urmă către lumina trancendenței. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
KONSTANTINA KOTZAMANI
Subtil și sigur pe sine, multi-premiatul Limbo, de Konstantina Kotzamani, este o fabulă meditativă cu rezonanță biblică, ce operează undeva în afara granițelor realității. Suntem introduși în universul camaraderiei dintre doisprezece băieți care trăiesc pe un ostrov, împărțindu-și timpul între hoinăreli zilnice și joaca de-a lupta. Crescuți sub ochiul omniscient al religiei și al aduților nevăzuți, imaginația fertilă a băieților se dezlănțuie odată cu apariția unui tânar misterios și a unor zvonuri despre o balenă eșuată. Alimentați de atmosfera încărcată de superstiție a mlaștinii, băieții pun la cale un plan care presupune sacrificarea nou-venitului ca ofrandă pentru mamiferul-zeitate. Ceea ce vor trăi în schimb îi va purta dincolo de pragul adolescenței, al universului și al realității cunoscute de ei, oferindu-le un moment în care întrezăresc divinitatea. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
Regie: 
JORGE JÁCOME
Bine ați venit la Fiesta Forever a lui Jorge Jácome, o plimbare virtuală la lumina lunii prin peisajul post-clubbing, bântuit de amintirile fantomatice ale experiențelor vieții de noapte. Vizitând ruinele generate pe computer a patru cluburi, rătăcim în voie printre ziduri scufundate în liniștea abandonului. Sunt ziduri care pot vorbi, amintindu-și de declarații de iubire, priviri furișate și emoții trecătoare, de strategii de agățare și întâlniri predestinate între suflete pereche. Acest teritoriu sacru al party-ului devine un spațiu atât al refugiului solitar, cât și al socializării și contactului uman, marcat de experiențele celor care cândva l-au populat. Ce aducem, ce lăsăm în urmă sau ce luăm cu noi ca spectatori, este cu totul la latitudinea noastră. Pentru că, la răsăritul soarelui, tot ceea ce rămâne e o amintire efemeră, a unei umanități aflate în căutarea fericirii. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)