Al Basateen

Cum poți întreprinde un exercițiu de psihogeografie tocmai în absența însăși a spațiului? În AL BASATEEN doi indivizi rememorează existența unui loc ras de pe fața pământului – cartierul eponim din Damasc, distrus în 2011 ca pedeapsă pentru proteste și răzvrătirile împotriva regimului lui Bashar al-Assad. Antoine Chapon alternează amintirea caldă și naturală a unei zone faimoase pentru livezile sale cu mărturii pixelate din timpul distrugerii, apoi cu imaginile clinice și randate pe calculator ale „marelui” proiect de clădiri gândit nu numai să înlocuiască vechiul cartier, ci să estompeze urma a tot ceea ce a fost înainte. În termenii acestui cityscape al viitorului, a construi nu înseamnă a reclădi, ci a sanitiza și norma – dacă la începutul său zgârie-norul era promisiunea unei noi lumi, în arhitectura prezentului fațetele sale lucioase devin niște săli de oglinzi la scară largă care ascund masacre, exploatări și regimuri abuzive. Totuși, întreabă Chapon, nu poate tehnologia să reclădească și altfel de lumi? Cum ar fi dacă graffitiurile politice și alte elemente ale lumii reale pe care modelele arhitecturale le ocolesc în mod voit s-ar reflecta în aceste machete? (Dora Leu)