Fără un teritoriu al lor și fără o limbă scrisă, aromânii au fost alungați din istorie și se află într-o continuă rătăcire. Ei mărșăluiesc alături de turmele lor, având ca singură certitudine propria identitate, o cultură orală într-un dialect arhaic, pe care regizoarea îl vorbea cu bunicii ei în copilărie.
Orice mare istorie își are propria geografie, așadar un peisaj anume. Însă Alexandra Gulea spune o istorie rătăcitoare, nelalocul ei: a detaliului, a impresiei, a proverbului, a amintirii vagi, a unei limbii străine și totuși asemănătoare. A aromânilor, popor balcanic nedevenit națiune, așadar supus capriciilor teritoriale ale timpurilor. Peisajul din Ńeale azbuirătoare este mereu altul și mereu abstract, colajat virtuoz cu portrete, interviuri, puneri în scenă simbolice, într-o mizanscenă care juxtapune culturalul aromân cu naturalul, parcă din dorința de a permanentiza urmele fugace ale trecerii. (Călin Boto)
Alexandra Gulea a absolvit cum laude cursurile Ecole Nationale Supérieure des Beaux Arts din Paris în 1997. După ce a participat în cadrul mai multor expoziții de pictură, ea a studiat filmul documentar la Academia de Film din München. Din 1999 încoace, a regizat filme documentare, scurtmetraje, instalații video și un film de ficțiune. A lucrat, de asemenea, și ca monteuză pentru mai multe filme.