Oameni și fragmente de interfață, clădiri și sigle ale corporațiilor se îmbină toate într-un amalgam în construcție prin București. Peste spațiile din oraș este suprapus un look care păstrează reminiscențe ale fundalurilor technicolor de la Hollywood.
S-a născut un loc poate fi despre orice loc, la fel cum poate fi despre toate locurile. Căci, deși pe cineastă o interesează ideea pragmatică de casă — anterioară celei mult mai romantice de acasă —, filmul nu se vrea a fi concret, ci găsește, și oferă, o mare plăcere în joaca cu imagini neclare, rapide, mișcate și mărite pe detaliu ale unui București în continuă construcție: acel fel de imagini binecunoscute în online, care, indiferent dacă sunt postate alarmist, pentru a dovedi ceva, sau diaristic, pur și simplu pentru a surprinde pasiunea crepuscului dintr-o zi oarecare, ele au o anumită conștiință a conviețuirii, atât de prezentă și la Cristina Iliescu.
Pe Cristina Iliescu o intrigă cinema-ul hibrid, cel experimental și structurile non-narative. A.I. Poetries of Female and Non-Female Beings in Gas Stations at Night, scurtmetrajul său de debut, a câștigat competiția națională a ediției din 2022 a BIEFF și a fost proiectat la festivaluri ca Glasgow ISFF și FEKK Ljubljana, precum și în cadrul unor instalații și galerii de artă din România. În 2023, Cristina Iliescu a fost mentorat și organizator în cadrul rezidenței de creație de videopoeme „Echo III – For Memory’s Sake” din București; face parte din platforma rhea. În prezent, scrie un doctorat în cadrul UNATC București despre impactul pe care îl au asupra cinemaului fenomenele filmice din mediul online conectiv (TikTok-