
Dansatoarea Sonja Vukićević, în vârstă de 74 de ani, se mișcă prin spații socialist moderniste, corpul său evocând ultima reprezentație de masă din Iugoslavia. Împletit cu jurnalul unei adolescente din anul 1988, filmul urmărește trecerea de la colectivismul socialist la un naționalism în ascensiune.
De-a lungul operei sale în cinema, Marta Popivoda a încercat să reconstituie imaginea făcută țăndări a unei națiuni care a încetat să mai existe: Yugoslavia. Printre laitmotivele sale se numără analiza a ceea ce Siegfried Kracauer numea „Ornamentul maselor” – în sens aproape literal, anume, amplele manifestații de sport și coregrafie puse în scenă anual de către regimurile socialiste, numite „slet” în limba sârbă, care subliniau unitatea populară, culturală și ideologică. Concentrându-se aici pe ultimul slet care a avut loc înainte de colapsul țării, adăugându-i și un inedit strat de reconstituiri auto-ficționale (căci cineasta este, prin excelență, o documentaristă), Popivoda descoperă în analiza ei aproape microscopică primele crăpături ale structurii ce urmează să se prăbușească. Imaginile acestei ultime reprezentații sunt de-a dreptul amețitoare. (Flavia Dima)

Marta Popivoda este regizoare, artistă și cercetătoare. Principalele preocupări ale operei sale sunt tensiunile dintre memorie, istorie și ideologie, precum și relațiile dintre colectivitate și individ. Popivoda abordează aceste teme dintr-o perspectivă feministă și queer. Opera sa a fost prezentată în întreaga lume în cadre cinematografice și din zona artelor vizuale. A primit numeroase premii pentru filmele și lucrările sale, printre care și Premiul de Artă pentru Arte Vizuale al Akademie der Künste Berlin.