Prin intermediul dansului, filmul arată maleficul dictatorilor și ororile pe care le îndură oamenii sub conducerea unor lideri politici puternici. Saddam dansează, Bush dansează, așa că ce le mai rămâne irakienilor decât să se alăture și ei?
Recent, dinspre Irak au început să apară semnele unei renașteri cinematografice: simptom al unei societăți care, după un final și început de secol atât de însângerate, începe să-și proceseze traumele prin artele pe care le practică. E remarcabil că într-un singur an apar două filme despre dictatura saddamistă, în speță, despre o fațetă anume a cultului personalității practicat de dictatorul ba’athist: lungmetrajul The President’s Cake, de Hasan Hadi, și THE MOTHERFUCKER’S BIRTHDAY (2024) de Saif Alsaegh, abordează amândouă zilele de naștere faraonice organizate pentru Saddam Hussein. Într-un spațiu restrâns (și tocmai de aceea puissant), Alsaegh îmbină imagini ale celebrărilor de masă cu mărturii despre oprimarea dizidenților, creând o juxtapunere între spectacolul propagandistic – dansurile (macabre) și festivitățile orchestrate – și realitatea brutală a torturii și represiunii. (Flavia Dima)
Saif Alsaegh este un cineast originar din Bagdad, stabilit în Statele Unite. O mare parte din opera lui Saif tratează contrastul dintre peisajul tinereții sale din anii ’90 și de la începutul anilor 2000, ca membru al minorității caldeene indigene din Bagdad, și peisajul american, unde trăiește în prezent. Filmele sale au fost proiectate în cadrul unor festivaluri și evenimente precum Cinéma du Réel, Kurzfilm Hamburg, Kassel Dokfest, Aesthetica Short Film Festival, Media City Film Festival, Madison Museum of Contemporary Art și The Gene Siskel Film Center. Filmele lui Alsaegh sunt distribuite de Video Data Bank. Opera sa a fost susținută prin burse și rezidențe, printre care Flaherty, Ucross și Yaddo.
