Monitorizarea electronică a transformat Teheranul într-un panopticon digital, făcând din coșmarul supravegherii și al controlului constant o realitate. Dar ce se întâmplă atunci când rolurile se inversează și atenția e îndreptată asupra celor care supraveghează?
E limpede că Hesam Eslami e familiar cu teoretizarea sistemelor de supraveghere pe care o practica cineastul Harun Farocki în filme precum Prison Images (2000) sau The Creators of Shopping Worlds (2001). Ce adaugă în plus scurtmetrajul lui Eslami la acest tip de observație sceptic-materialistă e componenta micii interacțiuni umane specifică noului val iranian, așa cum o abordau și cineaști ca Abbas Kiarostami. Panopticonul cu față umană, hărțile digitale care monitorizează selectiv, în timp real, o populație, imaginile pixelate ale supravegherii, se împletesc într-un ansamblu imperfect. Dacă la Farocki sistemul era o amenințare materialistă aproape lovecraftiană, aici „monstrul” e îmblânzit de oboseala umană, de o conexiune celulară slabă, ori chiar de mici neînțelegeri. (Emil Vasilache)
Hesam Eslami este un regizor din Teheran, care regizează și produce documentare pentru televiziunea internațională și cinema din 2013 încoace. A obținut licența și masteratul în cinema la Universitatea de Artă din Teheran. Lucrările sale se concentrează pe marginile societății iraniene, de la bande de tineri delincvenți, blocați într-un ciclu între furturi mărunte și închisoare, la dreptul la o viață amoroasă în limitele unui institut psihiatric din Teheran sau la indivizi care riscă totul pentru a-și lua soarta în propriile mâini.
