În adâncul zonelor joase de-a lungul Amazonului peruvian, Meshia, o adolescentă indigenă din tribul Matsigenka, îl descoperă pe Iván, un băiat dispărut de doi ani și considerat mort. Hotărâtă să-l salveze, ea pornește într-o călătorie de-a lungul râului și înspre munți, către orașul Quillabamba. În vreme ce legătura dintre ei devine tot mai strânsă, Iván își înfruntă trauma și coșmarurile, în timp ce Meshia își urmărește ambițiile și se-agață de propriile iluzii.
E aproape imposibilă, sinuoasă granița dintre voodoo și tiktok, dar iat-o aici ca un diamant, când prea caldă, când umbroasă: un tânăr catatonic care nu mai poate vorbi după ani în sălbăticie întâlnește o fată timidă care abia acum începe să-și scoată capul în lume. Așa seducător dansează Fernández Molero printre realitățile compuse (pericolul suprareal, condus de demoni, și cel fizic, condus de oameni) cu încadraturi diforme, scenete suprarealiste, bucăți care-i evocă simultan pe Maya Deren, David Lynch și Eduardo Williams. Punku tranzitează formate și istorii cinematografice dând impresia unui ouroboros, fără ca vreodată să apuci să-ți tragi sufletul. Fernández Molero discută male gaze-ul într-un mod de-a dreptul tenebros, cu bărbați care urmăresc femei și le pândesc din ascunzișuri, din colțuri, din tufișuri. O imagine bântuitoare într-o manieră memorabilă: o femeie care intră lent în întunericul pădurii și silueta slabă a bărbatului care o urmărește. (Georgiana Mușat)
J. D. Fernández Molero este un regizor peruvian care a regizat, produs și montat filmele Reminiscences (2010), proiectat la FIDMarseille și MoMA, și Videophilia (and Other Viral Syndromes) (2015), câștigător al Tiger Award pentru cel mai bun film la cea de-a 44-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam și propunerea Peru pentru Premiile Oscar. A lucrat ca monteur la Alba (2016), The Lost Pussy of the Incas (2019) și Huaquero (2024) și a coprodus Fever (2022). Al doilea lungmetraj al său de ficțiune, Punku (2025), a avut premiera mondială în secțiunea Forum a Festivalului Internațional de Film de la Berlin și a câștigat premiul pentru cea mai bună imagine la Festivalul Internațional de Film de la Cartagena de Indias (FICCI).
