Afto pou zitame apo ena agalma ine na min kinite
Grecia / Franța
31'
- Sinopsis
- Prezentare curatorială
Nimic nu pare să se miște în Atena, iar oamenii sunt încremeniți ca niște statui. Totuși, într-o altă parte a orașului, o cariatidă evadează dintr-un muzeu, în timp ce un mic grup cere distrugerea tuturor antichităților. Poate că a filma este singura modalitate de a evita transformarea în piatră.
O fată se pierde în istoria zilei de mâine. Stranie, ludică, superstițioasă și politică, ficțiunea nonficțională a lui Daphné Hérétakis surprinde cu brio starea de spirit extrem-contemporană de a te simți copleșit, paralizat, împietrit în fața a tot ce a fost, neputând să fii. Privind de jur împrejurul Atenei, scrutându-și propriile personaje și pe oamenii oarecare, Hérétakis se întreabă dacă această imobilitate poate fi la fel de bine un gest pentru eternitate – tu dacă ai fi o statuie, cum ai poza? Apoi, dacă nu cumva eternitatea face rău prezentului. Personajele, colaboratorii cineastei la facerea acestui film, recită din manifestele lui Yorgos Vassiliou Makris, poet și provocator grec care milita imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial pentru demolarea Partenonului, un trecut prea greu pentru prezent. Hérétakis îi întreabă cât se poate de serios pe niște atenieni – credeți că Partenonul ar trebui pus la pământ? Nu, i se răspunde, dar aceștia sunt oameni care nu au trăit niciodată prezentul fără trecut. (Călin Boto)
