
ENDARCHIV examinează procesul simbolic al eliminării și uitării, ridicând totodată întrebarea „Cum să ne îngrijim de rămășițele emoționale și performative ale RDG și ale mișcărilor sale de opoziție?”. Regizoarea Anna Zett este surprinsă desenând cu spray întrebări și afirmații scurte pe mormane mari de pietriș, unde fiecare pas duce la o alunecare de teren. Acțiunea este intercalată cu imagini filmate de Klaus Freymuth, care arată artiști și demonstranți pictând și scriind pe partea estică a Zidului Berlinului la scurt timp după deschiderea graniței în noiembrie 1989.
Ca o unitate de depozitare finală, arhiva finală (Endarchiv) este un loc paradoxal pentru Anna Zett, unde amintirile și semnificațiile sunt simultan stocate și făcute să dispară. Punctul de plecare al filmului este o arhivă video care documentează muralele pictate de partea estică a Zidului Berlinului în noiembrie 1989 și acoperirea lor ulterioară de către poliția de frontieră. Artista confruntă acțiunea artistică istorică cu un performance în care scrie pe suprafața unei grămezi de pietriș care se dezintegrează la orice mișcare. Mesajele pictate cu spray-ul duc mai departe simbolismul declinului, pe măsură ce Zett se adresează naturii, începând cu „Dragă mediu înconjurător”. Foloșindu-și mâinile și picioarele, aceasta estompează părți din mesaje, transformându-le astfel în noi afirmații. Cu atenție, ea se mișcă peste pietre rând cu rând, lăsând în urmă o suprafață curățată. „Învață limbajul puterii, dar renunță la el la momentul potrivit”. În ENDARCHIV, Anna Zett pune sub semnul întrebării finitudinea sensului și celebrează posibilitatea de a putea modela procesul de scriere și de a te lăsa purtat de val. (NRW-Forum)