Filme din peste 25 țări în Competiția Internațională de Scurtmetraj de la BIEFF.15

Între 22 și 28 septembrie, 31 de filme provocatoare, provenite din 26 de țări și toate prezentând viziuni inedite asupra lumii contemporane, vor putea fi văzute în București, la Cinemateca Eforie și Cinema Elvire Popesco, în cadrul Competiției Internaționale de Scurtmetraj a Festivalului Internațional de Film Experimental București. Cea mai longevivă secțiune competițională din cadrul BIEFF, aflat anul acesta la cea de-a 15-a ediție, Competiția Internațională de Scurtmetraj reprezintă o platformă menită să exploreze noile tendințe și forme de expresie cinematografică și să promoveze noile voci din cinema. 

Realizată de Oana Ghera, directoarea artistică a festivalului, împreună cu curatorii Flavia Dima, Dora Leu și Călin Boto, selecția din acest an este organizată discursiv în șase calupuri care interoghează și deconstruiesc privirea și modelele de reprezentare obișnuite din cinema. Totodată, filmele de anul acesta invită publicul la dialog și reflecție critică asupra unor subiecte actuale de interes socio-politic: de la colapsul social și  ecologic provocat de practici coloniale și extractiviste, la analiza a varii moduri de relaționare (între oameni, dar și cu tehnologia și inteligența artificială) și procesarea abuzurilor și traumelor – individuale, istorice, de război.

Programul complet al festivalului și biletele pentru proiecțiile individuale vor fi disponibile pe Eventbook.ro începând de vineri, 12 septembrie. Abonamentele BIEFF.15 sunt acum disponibile la patru categorii de prețuri, în urma implementării unei politici de tip „pay what you can” menită să facă experiența de festival mai accesibilă pentru diverse categorii de public, indiferent de statutul economic.

Primul calup, Common Ground, propune o reflecție multi-fațetată asupra relației dintre natură și cultură, care pornește de la analiza critică a practicilor colonialiste și extractiviste ale trecutului și prezentului pentru a explora posibile forme de reconciliere viitoare între cele două.  Programul este deschis de The Flowers Stand Silently, Witnessing al cineastului de origine palestiniană Theo Panagopoulos, care recontextualizează unele dintre primele imagini color ale Palestinei, din timpul ocupației britanice, folosindu-se de imagini aparent bucolice cu flora locală pentru a construi un eseu percutant despre cum imaginea este, la rândul ei, o componentă esențială a colonialismului. Dacă L’Mina al Randei Maroufi construiește o machetă vie a unui oraș minier din Maroc pentru a putea replica pe ecran dinamicile exploatative la care sunt supuse deopotrivă comunitatea și teritoriul natural, Common Pear, al slovenului Gregor Božič, ne aruncă într-un viitor răvășit de criza climatică, în care mai mulți oameni de știință încearcă să înțeleagă legătura pe care agricultorii o aveau în trecut cu pământul. Jucăușe în aparență, grație intervențiilor animate asupra imaginilor analoge care înfățișează văile Munților Dolomiți, respectiv cursul râului Guadalete din Cádiz, Spania, Portals al Elenei Duque și Memory Is an Animal, It Barks with Many Mouths al Evei Giolo propun două exerciții de resemantizare a teritoriului natural care operează cu instrumente formale similare și în egală măsură fermecătoare.

În cel de-al doilea calup, Memory Palaces, regizoarea Evi Stamou începe o corespondență cu un program de inteligență artificială pentru a completa lacunele din biografia tatălui său în Who Was Here, în timp ce Koki, Ciao al lui Quenton Miller este co-scris și narat de papagalul vorbitor în vârstă de 67 de ani al fostului lider iugoslav Tito și are parte de apariții din partea unor nume ca Sophia Loren sau Nicolae Ceaușescu. Dacă în Slet 1988 regizoarea Marta Popidova surprinde trecerea de la colectivismul socialist la naționalism prin ochii dansatoarei născute în Iugoslavia Sonja Vukićević, în J-N-N, cineastul Ginan Seidl împletește zvonuri, legende, amintiri și date factuale despre istoria Irakului și a teritoriilor sale într-un eseu cu valențe poetice despre rolul culturii într-o societate devastată de războaie. Tot despre conflict vorbește și The Orchards, al lui Antoine Chapon, o lucrare care documentează cu grijă și luciditate raderea de la temelii a cartierul Basateen al-Razi din Damasc și a livezilor sale ca pedeapsă pentru revolta populației împotriva regimului, dând totodată voce amintirilor și speranțelor unei comunități diasporice de sirieni.

Filmele din calupul This Is the Next Century stabilesc punți între trecut și viitor, construind și deconstruind lumi reale și simulate pentru a răspunde unei întrebări care ne bântuie obsedant și apăsător: dacă viitorul e acum, el mai există și după? În Every Epoch Dreams the Next, regizorul Johannes Gierlinger confruntă moștenirea unui film din perioada comunismului albanez, în timp ce What We Ask of a Statue Is That It Doesn’t Move interoghează relația cetățenilor Atenei cu propriul oraș, punând clasicul, post-modernul și revoluționarul față în față. De cealaltă parte, lumea digitală a jocurilor video sportive deservește în World at Stake unui comentariu acid despre divertisment și lipsa individualității și a agentivității într-un univers în prag de colaps, în timp ce Their Eyes schimbă atenția de la interfață la utilizator, examinând munca invizibilă și minuțioasă a lucrătorilor online care descompun și indexează imagini pentru mașini autonome din țări care îi exploatează direct. Green Grey Black Brown continuă acest fir al muncii, privind petrolul ca un portal către logica sângeroasă a capitalismului. 

Identitatea este o temă comună a filmelor din calupul Invention of the Self. Dacă The Birds Choose the Cards al egipteanului Basim Magdy vorbește despre natura ciclică a istoriei și creează un spațiu pentru a medita asupra împletirii destinelor noastre colective, Firat Yucel observă reacțiile corpurilor noastre în raport cu ceea ce se întâmplă în lume în happiness. Prezent anul trecut la BIEFF cu lungmetrajul „Eat the Night”, duo-ul Caroline Poggi-Jonathan Vinel se întoarce cu How Are You?, în care mai multe animale încearcă să vindece răul provocat de lumea contemporană. Totodată, în Being John Smith, cel mai mare cineast experimental britanic în viață meditează la dileme arzătoare și starea curentă a lumii.

Calupul I Feel Like I Know Her, care-și împrumută numele din faimosul serial „Twin Peaks”, investighează și revendică așa-zisul „mister feminin”. De la experimentele futuriste din Erogenesis (regia Xandra Popescu), la contactul cu instinctualitatea și animalicul din Crocodile Nest (r. Jazmin Rojas) și Arcturus (r. Tuisku Lehto), de la spiritul punk din Some of You Fucked Eva (r. Lilith Grasmug) și rebeliunea din Daria’s Night Flowers (r. Maryam Tafakory), până la jocurile dinastice din La Durmiente al Mariei Inês Gonçalves, cele șase filme din program, toate regizate de femei și cineastx nonbinarx, propun o feminitate misterioasă, care nu se lasă explicată în termeni simpli.

De la sisteme morale și legislative la sisteme de supraveghere și de operare, cele șase filme din calupul Paranoid Power se uită la mecanismele puterii și la maleabilitatea noțiunii de justiție. Citizen-Inmate de Hesam Eslami speculează aerul de Big Brother al serviciul statal de urmărire digitală a unor foști deținuți din Iran, pe când A Metamorphosis de Lin Htet Aung examinează suferința și rezistența poporului birmanez. În Loynes (r. Dorian Jespers) și Empty Rider (r. Lawrence Lek), asistăm la două procese absurde, unul al unui trup fără viață și fără nume, celălalt al unei mașini autonome cu mustrări de conștiință. Un experiment în imagine, sunet și subtitrare, Another Other al lui Bex Oluwatoyin Thompson vorbește despre negaționismul și rasismul sistemic din America, în timp ce în The Motherfucker’s Birthday Saif Alsaegh surprinde vulgaritatea celebrărilor dedicate lui Saddam Hussein.

Filmele selectate în Competiția Internațională BIEFF.15 concurează pentru trei premii (Premiul BIEFF pentru cel mai bun scurtmetraj internațional, Premiul pentru cel mai bun regizor și Premiul pentru cel mai bun concept vizual), fiecare în valoare de 1000 de euro. Câștigătorul va fi ales de un juriu format din Alina Manolache, regizoare, artistă și lector cunoscută pentru lucrările sale care se află la intersecția dintre dintre cinemaul documentar și cel experimental, Lyse Ishimwe Nsengiyumva, curatoare de film și fotografă, parte din comitetul de selecție al Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam și  fondatoare a programului comunitar de proiecții de film Recognition centrat pe lucrări cinematografice făcute de și pentru comunitatea de culoare, și Paola Buontempo, regizoare, profesoară și curatoare de film argentiniană, parte din comitetul de selecția al Documenta Madrid și, anterior, parte din echipa Mar del Plata International Film Festival.