Punând în discuție forțele ideologice care modelează imagistica puterii specifică pentru diferite perioade istorice și regimuri politice prin asocieri dialectice între arhive publice și private, filmele incluse în acest program împletesc mituri și folclor, amintiri personale și fapte istorice și celebrează puterea memoriei ca instrument de rezistență politică, reflectând în același timp asupra utilizării reacționare a politicilor memoriei. WHO WAS HERE? folosește inteligența artificială și arhivele familiale pentru a umple golurile din istoria personală, speculând temerile spectatorilor legate de avansul fulminant al noilor tehnologii și arătând totodată că modul speculativ prin care motoarele de inteligență artificială decodează imagini nu este neapărat un pericol, ci un mecanism inerent al procesului de rememorare. În KOKI, CIAO, un cacadu cu creastă galbenă – odată animalul de companie al lui Tito și acum o relicvă singuratică a grădinii zoologice – întruchipează nostalgia iugoslavă. Prins într-o într-un joc al imitației compulsive, Koki devine o metaforă vie a unui trecut epic redus de prezent la o serie de sloganuri goale și lipsite de sens. SLET 1988 re-asamblează imagini de arhivă ale uneia dintre ultimele reprezentații de masă din Iugoslavia printr-o lentilă auto-ficțională care dezvăluie primele fracturi ale unui stat pe cale de prăbușire. J-N-N suprapune amintiri și fapte într-un portret caleidoscopic al Irakului și al teritoriilor sale, evocând mituri antice și zvonuri moderne pentru a pune sub semnul întrebării urmele lăsate de conflicte. În cele din urmă, AL BASATEEN îmbină mărturii și arhive personale ale vieții din cartierul – acum distrus – Basateen al-Razi din Damasc, precum și imagini de propagandă ale regimului pe care le reaproprie, reconstruind astfel în plan cinematografic ceea ce a fost șters și dovedind că însăși rememorarea poate fi un act de rezistență. Asemeni acelor palate ale memoriei utilizate în practicile mnemonice, aceste filme folosesc rămășițe ale unor spații, imagini și simboluri pentru a evoca lumi trecute, a căror amintire trăiește mai departe prin cei care le-au locuit. (Oana Ghera)