This Is the Next Century

„You always live your life never thinking of the future”, spunea celebra Owner of a Lonely Heart a trupei Yes, distorsionată în GREEN GREY BLACK BROWN până devine un cânt abisal venit din infernurile petroliere. Astăzi nu trăim decât un paradox – ne gândim obsesiv la viitor, dar nu și la ce va să vină, vânzând, de fapt, un viitor sustenabil în numele progresului, fără să ținem realmente cont nici de trecut, nici de un prezent tot mai precar. Filmele din THIS IS THE NEXT CENTURY stabilesc punți între trecut și viitor, construind și deconstruind lumi reale și simulate, cărămidă cu cărămidă și pixel cu pixel. În EVERY EPOCH DREAMS THE NEXT regizorul folosește tehnologiile digitale pentru a confrunta moștenirea unui film din perioada comunismului albanez cu arhitecuturi ale prezentului, în timp ce WHAT WE ASK OF A STATUE IS THAT IT DOESN’T MOVE interoghează relația cetățenilor Atenei cu propriul oraș, punând clasicul, post-modernul și revoluționarul față în față. De cealaltă parte, lumea digitală a jocurilor video sportive deservește în WORLD AT STAKE unui comentariu despre divertisment și lipsa individualității și a agentivității, toate într-un univers în prag de colaps. THEIR EYES schimbă atenția de la interfață la utilizator, examinând munca invizibilă și minuțioasă a lucrătorilor online care descompun și indexează imagini pentru mașini autonome din țări care îi exploatează direct. GREEN GREY BLACK BROWN continuă acest fir al muncii, colajul său de fosili, noroaie și plasticuri reflectând nu atât o plasticitate a materiei, cat mâzga extractivistă care se întinde peste realitățile economice și de mediu de astăzi. Dacă viitorul e acum, el mai există și după? (Dora Leu)