
Într-un viitor apropiat răvășit de criza climatică, o echipă de oameni de știință analizează imagini de arhivă cu agricultori din trecut, încercând să le înțeleagă legătura cu pământul.
E puțin probabil ca în viitor oamenii de știință să studieze imagini cu un bătrân care se cațără într-un păr după răsad, dar n-ar fi totuși miraculos? Gregor Božič are o intuiție grozavă și transformă un documentar despre fermieri în adevărate scrisori pentru posteritate. Un păr sălbatic care i-ar fi apărut în vis bătrânului și i-ar fi spus unde se află fratele pierdut. Legătura emoțional-viscerală cu pământul, cu roadele, cu anotimpurile. Chipul unei bătrâne care se uită în cadru parcă încercând să se caute pe sine — toate astea devin viniete indescifrabile pentru oamenii din viitor, vacuizați de emoții și cazați în capsule. (Georgiana Mușat)

Gregor Božič este un regizor, scenarist și director de imagine sloven. După ce a absolvit școala de film în Ljubljana, apoi DFFB în Germania, Gregor s-a înscris la Le Fresnoy – Studio national des arts contemporains din Franța. Lucrările sale au fost prezentate la festivaluri precum Cannes, Toronto, Locarno, Rotterdam, New York, Tallinn, Marsilia, Nara, Shanghai, printre altele. În calitate de director de imagine, a colaborat cu regizori din întreaga regiune, printre care Nebojša Sljepčević, Matjaž Ivanišin și Igor Bezinović. Din 2008 încoace, pe lângă activitatea sa din cinema, Gregor se dedică cercetării soiurilor vechi și endemice de fructe. În colaborare cu fermieri din zona de frontieră italo-slovenă, a plantat în 2013 o livadă de tip bancă genetică în Goriška Brda și a scris o carte despre patrimoniul cultural al soiurilor descoperite în zona de frontieră.