↩

Our Sea

r. Alle Dicu
Franța
20'

Într-o lume fără oceane, Linda descoperă o companie misterioasă care oferă experiențe imersive ce implică marea.

Cine se va lăsa fascinat de filmul lui Alle Dicu (și nu-i deloc greu) trebuie să reziste impresiei de inefabil pe care acesta o lasă și să găsească cuvântul potrivit. Acesta nu poate fi altul decât „primitiv”, înţeles în cel mai bun sens al lui, acela de „primordial”. Se spune povestea unei fete căreia o reclamă fantomă îi vinde promisiunea, între epifanie și scam, de a revedea marea într-o lume complet uscată. Însă povestea, scenariul, este doar un pretext: OUR SEA este un film de mizanscenă – nu atât de mult despre ceva, cât cu ceva. Prin decupajul său idiosincratic, prin zoom-urile intempestive, prin fascinația de lanternă magică pentru o suprafață de marmură (magnifica obsesie a lui Dicu) pe care CGI-ul o preschimbă în valuri, filmul face într-adevăr mult mai mult decât să spună povestea acestei fete stranii, la o vârstă stranie și într-o lume stranie. Ce face OUR SEA este să devină una cu propria protagonistă. (Călin Boto)

Program

Sâmbătă, 27 Septembrie, 20:30

Cinemateca Eforie
Bilete & Abonamente

Alle Dicu

Alle Dicu este o regizoare și artistă vizuală din România a cărei activitate explorează relația dintre oameni și lumea materială. Filmele sale sunt adesea preocupate de modul în care oamenii interacționează cu obiectele și suprafețele și le atribuie semnificații. Dicu a cultivat o practică multidisciplinară centrată pe pietrele decorative, în special pe marmură, ca lentile cu ajutorul cărora se pot explora idei culturale, filosofice și politice mai ample. În 2021, și-a finalizat studiile la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) din București, cu o teză despre modul în care marmurei îi sunt atribuite valori sociale și cum aceasta modelează discursurile politice și religioase în arhitectură. În timpul rezidenței sale de la Le Fresnoy – Studio National des Arts Contemporains (2022-2024), Dicu a regizat două scurtmetraje care folosesc marmura pentru a sonda fluiditatea imaginilor mentale și fizice în viața contemporană.

  • Fișa tehnică
  • PRODUCȚIA: Le Fresnoy – Studio national des arts contemporains
  • SCENARIU: Alle Dicu
  • DISTRIBUȚIE: Ana Cosman, Ania Biriulina
  • IMAGINE: Alle Dicu
  • MONTAJ: Raphaël Hénard
  • SUNET & SOUND DESIGN: Raphaël Zucconi
  • LUMINI: Benoît Lancial
  • MACHIAJ: Gwendoline Tronchet
  • COLORIZARE: Baptiste Évrard
  • VFX: Mihai Grecu

Screens

Competiția Națională de Scurtmetraj

Toate filmele →

Asamblaj cu bunica și bunicul

r. Alma Buhagiar | Durata 7'

Bunicii regizoarei, împreună de peste 60 de ani, rememorează (și remontează) fragmente din viața lor comună. Filmul, menit inițial să opereze ca parte dintr-o video instalație, surprinde un recul spre un trecut nonlinear, urmărind totodată modul în care texturile și materialitatea imaginilor se pot înscrie în ecranul de cinema.

Iadul alb

r. Laura Săvuțiu | Durata 7'

IADUL ALB explorează disonanța dintre tonul alarmist al știrilor despre ninsoare și peisajele idilice care le însoțesc, cu dorința de a documenta regia, limbajul și coregrafia mediatică românească.

Hélène F. O alegorie (post)minieră

r. Larisa Crunțeanu, Sonja Hornung | Durata 20'

HÉLÈNE F. O ALEGORIE (POST)MINIERĂ s-a născut dintr-o confruntare cu mai multe spații afectate de exploatarea de suprafață din România, Germania și Serbia. O voce fără de trup bântuie construcția peisajului înțeleasă în termeni de producție, atrăgând atenția asupra feminizării acestuia ca un mijloc de exploatare la scară largă în epoca așa-numitului capitalism „verde”.

În capul meu

r. Irina Tempea | Durata 6'

În IN MY HEAD, regizoarea reflectează asupra sclerozei multiple de care suferă, privind-o din unghiul propriilor imagini de RMN și schițând, în tot acest timp, mișcarea vieții care persistă în ciuda bolii.

Our Sea

r. Alle Dicu | Durata 20'

Într-o lume fără oceane, Linda descoperă o companie misterioasă care oferă experiențe imersive ce implică marea.

Trăiam încet pe timp de pace

r. Kristina Jacot | Durata 8'

Ritualuri tăcute ale vieții de zi cu zi, amintirile pâlpâie printre urme grăunțoase… timpul se strecoară pe nesimțite. Pacea, uneori, nu e decât absența războiului.

Light that Never Quite Returns the Same

r. Andreea Borțun | Durata 24'

Lumina intră în dialog cu elemente naturale, unele de-o vârstă cu falansterele pe urmele cărora pleacă autoarea. Ea narează confesiuni ale spațiilor și oamenilor care le-au locuit, chestionează și dă voce celor din spatele acestor istorii de utopie socială.

Du-mă la apă

r. Teona Galgoțiu | Durata 7'

Valsul Dunărea albastră aduce la suprafață amintiri fragmentate, dezvăluind istoria mai puțin cunoscută a Canalului Dunăre – Marea Neagră. Granițele dintre regizoare și actriță se estompează, limbile și straturile trecutului se amestecă.

Și eu fac parte din cele trei întorsături

r. Monica Maria Moraru | Durata 15'

Bazându-se pe istorii orale și fragmentare, ȘI EU FAC PARTE DIN CELE TREI ÎNTORSĂTURI urmărește efectele unui cutremur devastator în București și ale unei inundații concomitente cauzată de acesta într-un mic oraș din Buzău, într-o perioadă de urbanizare naționalistă din timpul României comuniste.

Fracti

r. Lavinia Petrache | Durata 6'

Oamenii își trăiesc rutina într-un sat care plutește în cer. Ce se întâmplă atunci când unul dintre ei ajunge să provoace sfârșitul lumii?

Oedipus Redux

r. Cosmin Nicolae | Durata 13'

În 1967, Pier Paolo Pasolini a călătorit în România, în căutarea unui decor primordial, arhaic pentru Oedipus Rex. Regizorul a plecat doar cu o colecție de muzică, care a fost folosită, aproape în întregime, drept coloană sonoră pentru filmul care a fost în cele din urmă turnat în Maroc. OEDIPUS REDUX este o prospecție speculativă a locațiilor care invită spectatorii să contempleze un „ce-ar fi dacă” al istoriei cinematografice.

Pietre și ale lor vechi povești șoptite

r. David Drăgan, Noah Kohlbrenner | Durata 26'

PIETRE ȘI ALE LOR VECHI POVEȘTI ȘOPTITE se desfășoară ca un dialog între poveștile străvechi din munții Transilvaniei și munții Valais, întrepătrunse de momente de mișcare contemporană. Prin prisma dansului, mediul înconjurător devine deopotrivă scenă și simbol, șoaptele unor povești uitate fiind gravate în țesătura pământului.

Meniu →