
HÉLÈNE F. O ALEGORIE (POST)MINIERĂ s-a născut dintr-o confruntare cu mai multe spații afectate de exploatarea de suprafață din România, Germania și Serbia. O voce fără de trup bântuie construcția peisajului înțeleasă în termeni de producție, atrăgând atenția asupra feminizării acestuia ca un mijloc de exploatare la scară largă în epoca așa-numitului capitalism „verde”.
După un moment tandru în care își povestesc una alteia istoriile propriilor cicatrici, două femei, jucate tocmai de către artistele Larisa Crunțeanu și Sonja Hornung, se trezesc abandonate de ghidul lor în mijlocul unei cariere de extragere. Odată ce au privit urma adâncă pe care decenii de exploatare minieră au lăsat-o chiar sub ochii lor — un alt fel de cicatrice — cele două se alătură unui joc ritualic amețitor, un adevărat spectacol teoretic și estetic despre ce se pierde în urma gândirii extractiviste. Un spectacol realist-capitalist, așadar perfect paradoxal: când intelectual, când irațional, când antrenant, când alienant. (Călin Boto)

Practica artistică a Sonjei Hornung are ca punct de plecare criza provocată de formele de proprietate privată și de financiarizare, investigând modul în care acestea afectează relația dintre corpuri și spații. Pe lângă colaborarea cu Larisa Crunțeanu, lucrările colaborative sunt un lucru important în practica sa, colaborând și cu artiști ca Daniele Tognozzi sau Kollektiv x-embassy.
