Oedipus Redux
România
13'
- Sinopsis
- Prezentare curatorială
În 1967, Pier Paolo Pasolini a călătorit în România, în căutarea unui decor primordial, arhaic pentru Oedipus Rex. Deși era o țară în plină industrializare, România lăsa totuși să se întrezărească imagini ale lumii vechi și sălbatice pe care Pasolini dorea s-o înfățișeze. Regizorul a plecat doar cu o colecție de muzică, care a fost folosită, aproape în întregime, drept coloană sonoră pentru filmul care a fost în cele din urmă turnat în Maroc. OEDIPUS REDUX este o prospecție speculativă a locațiilor care invită spectatorii să contempleze un „ce-ar fi dacă” al istoriei cinematografice. O serie de vignete intercalate cu imagini din film constituie o invitație la o călătorie spectrală, un rit cinematografic de tranziție între un trecut nebulos, mitic și un prezent hiperreal.
Ce a căutat Pasolini în România, un peisaj arhaic pentru a filma Edipo Re, este tot atât de interesant precum ce a găsit în locul lui: o țară în plină revoluție, însă nu o revoluție politică, ci una industrială. Până la urmă a plecat doar cu niște viniluri, Antologia muzicii populare românești, care aveau să devină coloana sonoră a filmului său. Se pare că acel anistorism mistic pe care îl căuta nu se (mai) găsea în peisajul românesc, ci în vechea cultură română. Filmul lui Cosmin Nicolae se joacă cu această idee de scindare identitară, răspunzând citatelor pasoliniene și secvențelor din Edipo Re cu câteva cadre foarte frumoase din Dobrogea, întocmai peisaje arhaice și anistorice, uneori deturnate de o măreață fabrică abandonată, o cameră de filmat, o turbină eoliană ș.a. Ce căuta Pasolini nu a existat niciodată, și totuși se afla fix sub ochii lui. (Călin Boto)
