↩

Light that Never Quite Returns the Same

r. Andreea Borțun
România
24'

Lumina intră în dialog cu elemente naturale, unele de-o vârstă cu falansterele pe urmele cărora pleacă autoarea. Ea narează confesiuni ale spațiilor și oamenilor care le-au locuit, chestionează și dă voce celor din spatele acestor istorii de utopie socială. Un video poem în patru capitole, care urmărește traseul luminii și al lucrurilor văzute, auzite și imaginate de aceasta, în Colonia Condé-sur-Vesgre, în Falansterul de la Scăieni, în Cité Napoléon și îm Familistère-ul din Guise.

Subintitulat „un video poem despre lumină și utopii”, filmul Andreei Borțun personifică Lumina, pe care o înzestrează cu înțelesurile metaforice de pe timpul Iluminismului și cu acelea foarte concrete ale arhitecturii, cu ocazia „întâlnirii” acesteia cu patru istorii ale utopiilor de secol XIX: Colonia Condé-sur-Vesgre, Falansterul de la Scăieni, Cité Napoléon și Familistère-ul din Guise. Cu patos și admirație nedisimulate, Lumina pătrunde în mărețe idei sociale și nebănuitele unghere ale clădirilor sau ruinelor rămase în urma ideologiilor. Pe dinăuntru, pe dinafară, văzând, căutând, citând, filmul articulează un discurs care îmbină admirabil idealuri cu realități materiale, adesea nespectaculoase: coridoare, ferestre, pereți groși, aerisiri, toalete private etc. Știm prea bine că arhitectura occidentală are o lungă istorie a ignoranței față de nevoia de demnitate a tuturor. Cinemaul are și el o asemenea istorie, însă infinit mai scurtă. Pentru ambele există alternative, cum înălțător reamintește Borțun. (Călin Boto)

Program

Sâmbătă, 27 Septembrie, 18:00

Cinemateca Eforie
Bilete & Abonamente

Andreea Borțun

Andreea Borțun este o cineastă și cercetătoare care lucrează transdisciplinar. Andreea folosește filmul ca mediu senzorial, căutând constant să dezvolte și să deconstruiască limbajele narative și vizuale. Practica sa artistică reunește căutările ei din antropologie, filosofie ecologică și psihologia sinelui. Lucrările Andreei se concentrează pe consolidarea conexiunii profunde dintre oameni, dar și alte entități vii, în speranța că poate contribui la formarea unor comunități bazate pe grijă. Predă în cadrul departamentului de Scenaristică-Filmologie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale. În 2014 a co-fondat Pustnik, cea mai longevivă rezidență internațională de scenaristică din România, un cadru laborator unde experimentează la nivel de metodologie de development narativ pentru cinema.

  • Fișa tehnică
  • REGIE, IMAGINE, MONTAJ, SOUND DESIGN: Andreea Borțun
  • SOUND MIXING: Ștefan Azaharioaie
  • ASISTENT IMAGINE: Maria Marina
  • PRODUCĂTOR: Gabriela Suciu
  • ASISTENT PRODUCȚIE: Andreea Duțu

Screens

Competiția Națională de Scurtmetraj

Toate filmele →

Asamblaj cu bunica și bunicul

r. Alma Buhagiar | Durata 7'

Bunicii regizoarei, împreună de peste 60 de ani, rememorează (și remontează) fragmente din viața lor comună. Filmul, menit inițial să opereze ca parte dintr-o video instalație, surprinde un recul spre un trecut nonlinear, urmărind totodată modul în care texturile și materialitatea imaginilor se pot înscrie în ecranul de cinema.

Iadul alb

r. Laura Săvuțiu | Durata 7'

IADUL ALB explorează disonanța dintre tonul alarmist al știrilor despre ninsoare și peisajele idilice care le însoțesc, cu dorința de a documenta regia, limbajul și coregrafia mediatică românească.

Hélène F. O alegorie (post)minieră

r. Larisa Crunțeanu, Sonja Hornung | Durata 20'

HÉLÈNE F. O ALEGORIE (POST)MINIERĂ s-a născut dintr-o confruntare cu mai multe spații afectate de exploatarea de suprafață din România, Germania și Serbia. O voce fără de trup bântuie construcția peisajului înțeleasă în termeni de producție, atrăgând atenția asupra feminizării acestuia ca un mijloc de exploatare la scară largă în epoca așa-numitului capitalism „verde”.

În capul meu

r. Irina Tempea | Durata 6'

În IN MY HEAD, regizoarea reflectează asupra sclerozei multiple de care suferă, privind-o din unghiul propriilor imagini de RMN și schițând, în tot acest timp, mișcarea vieții care persistă în ciuda bolii.

Our Sea

r. Alle Dicu | Durata 20'

Într-o lume fără oceane, Linda descoperă o companie misterioasă care oferă experiențe imersive ce implică marea.

Trăiam încet pe timp de pace

r. Kristina Jacot | Durata 8'

Ritualuri tăcute ale vieții de zi cu zi, amintirile pâlpâie printre urme grăunțoase… timpul se strecoară pe nesimțite. Pacea, uneori, nu e decât absența războiului.

Light that Never Quite Returns the Same

r. Andreea Borțun | Durata 24'

Lumina intră în dialog cu elemente naturale, unele de-o vârstă cu falansterele pe urmele cărora pleacă autoarea. Ea narează confesiuni ale spațiilor și oamenilor care le-au locuit, chestionează și dă voce celor din spatele acestor istorii de utopie socială.

Du-mă la apă

r. Teona Galgoțiu | Durata 7'

Valsul Dunărea albastră aduce la suprafață amintiri fragmentate, dezvăluind istoria mai puțin cunoscută a Canalului Dunăre – Marea Neagră. Granițele dintre regizoare și actriță se estompează, limbile și straturile trecutului se amestecă.

Și eu fac parte din cele trei întorsături

r. Monica Maria Moraru | Durata 15'

Bazându-se pe istorii orale și fragmentare, ȘI EU FAC PARTE DIN CELE TREI ÎNTORSĂTURI urmărește efectele unui cutremur devastator în București și ale unei inundații concomitente cauzată de acesta într-un mic oraș din Buzău, într-o perioadă de urbanizare naționalistă din timpul României comuniste.

Fracti

r. Lavinia Petrache | Durata 6'

Oamenii își trăiesc rutina într-un sat care plutește în cer. Ce se întâmplă atunci când unul dintre ei ajunge să provoace sfârșitul lumii?

Oedipus Redux

r. Cosmin Nicolae | Durata 13'

În 1967, Pier Paolo Pasolini a călătorit în România, în căutarea unui decor primordial, arhaic pentru Oedipus Rex. Regizorul a plecat doar cu o colecție de muzică, care a fost folosită, aproape în întregime, drept coloană sonoră pentru filmul care a fost în cele din urmă turnat în Maroc. OEDIPUS REDUX este o prospecție speculativă a locațiilor care invită spectatorii să contempleze un „ce-ar fi dacă” al istoriei cinematografice.

Pietre și ale lor vechi povești șoptite

r. David Drăgan, Noah Kohlbrenner | Durata 26'

PIETRE ȘI ALE LOR VECHI POVEȘTI ȘOPTITE se desfășoară ca un dialog între poveștile străvechi din munții Transilvaniei și munții Valais, întrepătrunse de momente de mișcare contemporană. Prin prisma dansului, mediul înconjurător devine deopotrivă scenă și simbol, șoaptele unor povești uitate fiind gravate în țesătura pământului.

Meniu →