Lumina intră în dialog cu elemente naturale, unele de-o vârstă cu falansterele pe urmele cărora pleacă autoarea. Ea narează confesiuni ale spațiilor și oamenilor care le-au locuit, chestionează și dă voce celor din spatele acestor istorii de utopie socială. Un video poem în patru capitole, care urmărește traseul luminii și al lucrurilor văzute, auzite și imaginate de aceasta, în Colonia Condé-sur-Vesgre, în Falansterul de la Scăieni, în Cité Napoléon și îm Familistère-ul din Guise.
Subintitulat „un video poem despre lumină și utopii”, filmul Andreei Borțun personifică Lumina, pe care o înzestrează cu înțelesurile metaforice de pe timpul Iluminismului și cu acelea foarte concrete ale arhitecturii, cu ocazia „întâlnirii” acesteia cu patru istorii ale utopiilor de secol XIX: Colonia Condé-sur-Vesgre, Falansterul de la Scăieni, Cité Napoléon și Familistère-ul din Guise. Cu patos și admirație nedisimulate, Lumina pătrunde în mărețe idei sociale și nebănuitele unghere ale clădirilor sau ruinelor rămase în urma ideologiilor. Pe dinăuntru, pe dinafară, văzând, căutând, citând, filmul articulează un discurs care îmbină admirabil idealuri cu realități materiale, adesea nespectaculoase: coridoare, ferestre, pereți groși, aerisiri, toalete private etc. Știm prea bine că arhitectura occidentală are o lungă istorie a ignoranței față de nevoia de demnitate a tuturor. Cinemaul are și el o asemenea istorie, însă infinit mai scurtă. Pentru ambele există alternative, cum înălțător reamintește Borțun. (Călin Boto)

Andreea Borțun este o cineastă și cercetătoare care lucrează transdisciplinar. Andreea folosește filmul ca mediu senzorial, căutând constant să dezvolte și să deconstruiască limbajele narative și vizuale. Practica sa artistică reunește căutările ei din antropologie, filosofie ecologică și psihologia sinelui. Lucrările Andreei se concentrează pe consolidarea conexiunii profunde dintre oameni, dar și alte entități vii, în speranța că poate contribui la formarea unor comunități bazate pe grijă. Predă în cadrul departamentului de Scenaristică-Filmologie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale. În 2014 a co-fondat Pustnik, cea mai longevivă rezidență internațională de scenaristică din România, un cadru laborator unde experimentează la nivel de metodologie de development narativ pentru cinema.