
Ritualuri tăcute ale vieții de zi cu zi, amintirile pâlpâie printre urme grăunțoase… timpul se strecoară pe nesimțite. Pacea, uneori, nu e decât absența războiului.
TRĂIAM ÎNCET PE TIMP DE PACE este o lecție de filmologie în versuri (extrase din poezia autoarei armene Tatev Chakhian), un memento al celui mai umanist aspect al cinemaului, care nu este acela de a inventa ficțiuni, ci de a documenta negreșit la bine și la rău. La bine, așa cum se vede în luminoasele filme de familie din arhiva Prelinger folosite de Jacot și ale lor zeci de zâmbete și atingeri anonime, și la rău, într-o înregistrare video, dureros de tehnică, de impersonală, a unui bombardament din Stepanakert de pe timpul războiului de 44 de zile din Nagorno-Karabah, 2020. Pe măsură ce secolul nostru devine o arhivă audio-vizuală a suferinței celorlalți, avem tot mai multă nevoie de noi sensibilități și lucidități ale privirii precum cele ale acestui film. (Călin Boto)

Kristina Jacot este artistă, cineastă și lucrătoare culturală, interesată de abordări DIY și de construirea unor structuri „false” care pot împlini nevoi reale, fie chiar și temporar. Co-fondatoare a cine-clubului Bioksop și membră a comunității de la Casa Zemstvei din Chișinău.